Crucisor

Comuna Crucişor este aşezată la o distanţă egală, de 38 km., faţă de oraşele Satu Mare şi Baia Mare.

Din punct de vedere geografic, comuna este cuprinsă în partea estică a Culmii Codrului, care este o măgură-horst alcătuită din roci cristaline, cu o orientare nord-sudică, şi unde cele mai înalte vârfuri sunt Lespezi, Tarniţa, Ţicău şi Văraştină. Culmea Codrului coboară, prin Dealurile Asuajului, spre Câmpia Someşului, astfel că în părţile nordice ale Crucişorului se poate vorbi şi despre o zonă de câmpie.

Clima întregii regiuni este temperat continentală, cu veri călduroase şi ierni relativ blânde. Principala apă curgătoare ce străbate comuna Crucişor este pârâul Valea Vinului, care izvorăşte din apropierea vârfului Tarniţa. Pe teritoriul comunei se găsesc şi două lacuri de acumulare, unul la Iegherişte, celălalt la Crucişor, înspre Măriuş. Climatul zonei impune prezenţa pădurilor de foioase, ce au în componenţă specii de gorun, stejar pufos, cer, fag, carpen, cărora li se adaugă bradul, molidul, teiul, plopul, mesteacănul etc. Animalele întâlnite aici sunt cele specifice regiunilor deluroase: mistreţul, căprioara, lupul, vulpea, iar dintre păsări amintim: uliul, cucuveaua, vrabia etc.

Gospodăriile crucişorenilor sunt alcătuite din casă şi anexe, dintre care cea mai impozantă este, desigur, şura. În trecut, casele au fost construite din lemn, apoi din paiantă. Erau înălţate pe temelii din bucăţi late de piatră, aveau prispe şi erau acoperite cu paie sau stuf, mai rar cu şindrilă. În interior existau, de regulă, trei încăperi: casa dinainte, casa dinapoi şi, la mijloc, tinda. Începând cu anii 1960 au apărut casele cu pereţii din voioagă, sau mai recent din cărămidă şi bolţari, multe cu etaj şi înzestrate cu toate utilităţile unui apartament: încălzire centrală, baie, izolaţie termică, conectare la reţeaua de cablu şi Internet.

Principalele îndeletniciri ale locuitorilor comunei Crucişor au fost de-a lungul anilor: prelucrarea plantelor textile şi confecţionarea vestimentaţiei şi a altor ţesături, împletitul din nuiele, dulgheritul şi tâmplăria, morăritul, fierăria, distilarea pălincii, albinăritul, pescuitul.

Cercetările arheologice efectuate în ultimele decenii au scos la iveală faptul că zona Codrului a fost locuită încă din paleolitic. După anul 80 î. Hr., ţinuturile sătmărene au făcut parte din statul dac condus de Burebista, iar după cucerirea Daciei de către romani, aceste ţinuturi au aparţinut dacilor liberi. În sec. al XIV-lea satele comunei noastre se aflau în posesia familiei nobiliare Dragfi (Dragoş), ca ulterior să intre în componenţa familiei Bathoryi.
În primul şi în cel de-al doilea război mondial, mulţi dintre tinerii au pierit sau au fost răniţi pe front. Ei sunt consemnaţi în bisericile din comună şi sunt cinstiţi în fiecare an de Ziua Eroilor.

Tradiţiile sunt legate, în primul rând, de evenimentele importante ale trecerii omului prin lume – naşterea, botezul, nunta şi înmormântarea, dar însoţesc şi unele sărbători religioase cum sunt Crăciunul, Boboteaza, Floriile, Paştele, Sânzâienile, Rusaliile. În ceea ce priveşte portul popular, trebuie să menţionăm că, în trecut, toate hainele, bărbăteşti sau femeieşti, de la cei mici până la cei vârstnici, se făceau în casă, la războiul de ţesut. Se confecţionau din pânză: ciucuri, cămăşi, gaci, poale, spăcele; iar din lână, pentru iarnă: cojoace, sfetere (pulovere), cuşme. Oamenii se încălţau cu opinci. Ghetele şi cismele erau încălţate de către bărbaţi doar în zilele de sărbătoare. Tot atunci, femeile purtau sandale sau pantofi. Copiii umblau desculţi din primăvară până toamna, folosind încălţămintea doar la sărbători.

Limba vorbită în comuna Crucişor îşi păstrează încă aspectul arhaic, cu toate că se observă în ultimul timp o vădită tendinţă de utilizare a termenilor literari. În mare măsură, ea este similară celei vorbite în nord-vestul Transilvaniei, cu diferenţe minore de la un sat la altul, având multe cuvinte de origine latină, suferind aceleaşi influenţe din limba maghiară şi caracterizându-se prin palatilizarea consoanelor. Locuite din vechime de către români, plaiurile comunei noastre au fost populate în timp şi cu alte etnii, cum ar fi: maghiarii, şvabii, evreii şi ulterior rromi, al căror număr a crescut constant, îndeosebi în Poiana Codrului. Cu toate acestea, elementul românesc a rămas întotdeauna predominant.

Amintim şi câteva dintre personalităţile comunei Crucisor: canonicul Petru Tămâian din Crucişor (1875 – 1952), ierarhul greco-catolic Florian Stan din Iegherişte (1857 – 1924), poetul-ţăran Augustin Fernea (1914 – 1990), actriţa Adriana Vaida, pictorul Ovidiu Haţeganu.

Comuna Crucisor se învecinează cu comunele: Valea Vinului în est şi vest, Bârsău în sud, şi Pomi în est, plus o scurtă graniţă cu judeţul Maramureş în dreptul localităţii Fărcaşa. De asemenea, Crucişorul se află la o distanţă egală, de 38 km., faţă de oraşele Satu Mare şi Baia Mare.

Comuna este formată din trei sate, atestate documentar încă din evul mediu: Crucişor (centru de comună, 1231), Iegherişte (1272) şi Poiana Codrului (1648).
Comuna Crucisor este in parteneriat cu şapte comune, formând „Asociaţia Microregională Someş Sud” si este infratita din anul 2000 cu localitatea Carmos din Franta(Bretania).